Despre noi

Despre noi

Fiecare poveste are un început.

Dacă mă gândesc bine, pentru mine acesta a fost în clasele V-VIII.

Cum atât de demult?

Ei, în acea perioadă, ba chiar și în liceu am fost o fată mai ciudată așa.

Nu-mi plăceau lucrurile ”feminine”.

Când celelalte fete din clasă au început să îmbracă frumos, eu purtam pantaloni rupți.

Când ceilalți se machiau, eu îmi spălam părul o dată pe săptămână.

Vai cât m-am certat cu mama!

Au fost zile, când nu a vrut să mă lase să plec din casă. Serios.

Când a putut, a tot cumpărat pentru mine diferite pantaloni, rochii, bluze pe care ea le considera frumoase.

Desigur, nu le-am pus pe mine niciodată.

Am fost foarte încăpățânată.

Vorba aia, cu cât ești mai mult forțat să faci ceva ce nu vrei, cu atât mai mult te vei opune.

Așa eram și eu. La pătrat.

În retrospect, am fost o mare bătaie de cap pentru mama.

Așa au trecut anii de liceu.

No, am terminat liceul, am luat bacul, și fata ajunge la facultate.

La facultate am stat în cămin cu mai multe fete cu care am devenit prieteni foarte buni.

Într-o seară, țin minte, cred că în anul 2, ne pregăteam pentru un chef.

Fetele au fost îmbrăcați frumos, machiate, în tocuri, tot tacâmul.

Eu? Tot așa cum m-am obișnuit.

Pantaloni rupți, găuriți de fapt, hanorac și păr prins.

Una dintre fete s-a uitat la mine și a zis: Știu că asta e stilul tău, dar hai să încearcă și tu altceva.

Dintr-o dată toți cu hai, hai. Și au început să-mi dea pantaloni, bluze, tocuri.

Două dintre ele au început să mă machieze.

Când au terminat mi-au dat o oglindă.

Nu-mi venea să cred.

Oare asta chiar sunt eu?

De ce am rezistat tot acest timp?

Am ajuns la punctul fără întoarcere.

Un drum lung, plin de certuri, bătăi de cap, dar era drumul meu.

Mi-am găsit și un loc de muncă profesionist, unde era musai să ai o ținută frumoasă.

Am crezut că am reușit să mă adun.

Până când într-o zi o colegă de-a mea mi-a întrebat: Tu Andrea, ținuta ta, părul, e perfect, dar de ce vii întodeauna cu rucsacul la muncă? De ce nu iei și tu o poșetă frumoasă ca lumea?

Doamne! Cât de prost pot să fii!

Nu mi-a trecut prin cap, nici pentru o secundă până atunci, că o femeie serioasă nu poartă rucsaci.

În acel moment exact, am fugit de la birou la cel mai apropiat magazin de fashion și mi-am luat o poșetă ca lumea.

M-am întors repede la muncă.

Aveam o ședință importantă.

Când am ajns înapoi, toată lumea era deja în sala de conferință.

Am deshis ușa, și am intrat.

Cu poșeta mea nouă pe brațul drept.

Toată lumea se uita la mine.

Sunt sigur că au fost doar câteva secunde. Dar mi s-a părut o eternitate.

În acele câteva secunde eu am fost centrul atenției.

Nu o să uit acel sentiment niciodată.

Și acela este sentimentul pe care vreu s-o simți și tu în fiecare zi.

Nu-ți fie frică să fii în centrul atenției.

Be in the Spotlight.

  • Andrea Leda